Probabil te întrebi ce caută asemenea teme filozofice într-un blog financiar. Este simplu: ceea ce propun eu în acest blog nu sunt doar sfaturi financiare ci o filozofie de viață care nu trebuie impusă ci îmbrățișată cu ambele brațe fiind aducătoare de fericire durabilă. Fericirea este singurul lucru demn de a fi urmărit în viață. Banii sunt doar mijlocul de a ajunge la ea.
Am început să mă intereseze subiectul după ce am citit o carte scurtă „The Stoic Art of Not Giving a F*ck” scrisă de Robin Spencer. Aceasta mi-a deschis apetitul de a căuta mai mult pe acest subiect. Așa am ajuns la „A Guide to the Good Life: The Ancient Art of Stoic Joy” scrisă de William B. Irvine.
Stoicismul este o școală filozofică fondată în Atena de Zenon din Citium (Kition) în jurul anului 300 î.Hr., în perioada elenistică a istoriei antice. Stoicismul este un curent filozofic care s-a dezvoltat ca o reacție împotriva epicurismului, având originea în filosofia cinică fondată de Antisthene, un discipol al lui Socrate. Învățătura centrală a stoicismului este morala derivată din însăși legile naturii sau mai bine zis promovarea rațională, existența virtuoasă sau atitudinea bărbătească în raport cu vicisitudinile vieții. Acceptarea acestei evidențe compensează durerea și nefericirea, împacă binele cu răul, viața cu moartea. O altă trăsătură constă în recomandarea iubirii față de oricare alte ființe. (sursa Wikipedia).
Deci e o chestie veche de peste 2000 de ani. Tot cam de atunci a apărut și hedonismul care, aș putea spune, este curentul filozofic opus. Hedonismul (din greacă hedone – „plăcere”) este o concepție etică și un curent filozofic, ce proclamă plăcerea, desfătarea drept binele suprem, iar năzuința de a o obține, principiu al comportamentului. A fost întemeiat în Antichitate, la Roma, de Aristip din Cirene (care a pus accentul pe plăcerile senzuale), iar ulterior a fost dezvoltat pe baze raționaliste la Atena, de Epicur. Hedonismul pornește de la înclinarea naturală a omului către căutarea plăcerii și evitarea suferințelor, urmărind mijloacele prin care raportul între plăcere și suferință poate fi maximizat.
În esență hedonismul pare o construcție logică: urmărirea plăcerii duce la fericire iar mai multă plăcere duce la mai multă fericire. Deci setea continuă de a avea mai mult nu este o decădere a spiritului uman ci o adaptare care ne-a ajutat de-a lungul evoluției să trăim mai mult și să avem mai mulți copii. Acesta a fost de-a lungul evoluție scopul primordial al omului (și a oricărui alt animal). Fericirea nu este esențială supraviețuirii și nu a fost prioritizată. Problema e că spiritul uman nu are neapărat o construcție logică și este supus așa zisei adaptări hedonice. Așa se explică de ce după ce ai dobândit un lucru, după momentele inițiale de exaltare, în scurt timp ajungi la același nivel de fericire pe care îl aveai inițial. Dacă este implicat și un credit în obținerea bunului atunci rămâi în plus cu gustul amar al ratelor.
Interesant este un studiu realizat în 1978 asupra 20 de câștigători la loterie care arată că după doar 2 luni aceștia au ajuns la nivelul de fericire din înaintea câștigării marelui premiu. Bineînțeles că toți au avut o plăcere reală în momentul anunțării câștigului dar nivelul plăcerii tinde să se niveleze în timp ajungând treptat la nivelul de bază. La fel de reală este și plăcerea de a conduce prima dată prima dată Mini Cooper proaspăt achiziționat dar după un timp, care nu este mai are de câteva săptămâni, nu va rămâne decât rutina zilnică de a te trezi la ora 7 și a te băga în „mașină” pentru a răzbate prin trafic până la servici. Pentru o dezvoltare amănunțită a implicațiilor economice a adaptării hedonice poți citi articolul recent al lui Bogdan alias Căruța cu Bani.
Dar cum poți ajunge la fericire durabilă ?
Există multă cercetare științifică pe acestă temă. Ideea e că aproximativ 50% din fericirea noastră e influențată biologic. Suntem diferiți, gândim diferit și de aceea unii pot vedea partea plină a paharului în orice situație iar alții îți pot povesti ore întregi cât de oribil poate să fie în rai. Ceea ce mi se pare foarte interesant e că doar în 10% din cazuri fericirea noastră depinde de factori circumstanțiali, externi nouă, iar 40% depinde de filozofia noastră de viață. Aici intervine și filosofia stoică.
Stoicismul pe scurt este o serie de tehnici mentale care ne permite să scădem până la eliminare emoțiile negative (furie, frică, anxietate, neplăcere, nemulțumire) și în același timp dezvoltă valuri de bucurie în interiorul tău.
Nu este magie și nici ceva ce se întâmplă peste noapte. Eu cred că se potrivește peste conceptul meu de viață dar mai am mult de învățat în acest domeniu. Dar care sunt principalele idei:
Chintesența filozofiei este stăpânirea dorinței nesăbuite de mai mult. Majoritatea își petrece viața în căutarea fericirii. În cel mai fericit caz oamenii au unul sau mai multe scopuri pe care le urmăresc. Prin scop se înțelege satisfacerea unei dorințe. Problema cu dorințele e că atunci când sunt satisfăcute, apare la orizont o nouă dorință ce așteaptă a fi urmărită. La sfârșitul vieții ajungi cu o listă de urmăriri, curse mai mult sau mai puțin încheiate, dar nu neapărat mai fericit.
Soluția oferită de stoici este să înveți să îți dorești și să iubești ceea ce deja ai. Una din tehnicile folosite este vizualizarea negativă. Imaginează-ți că nu ai avea casă, că ar trebui mereu să găsești un loc unde să înnoptezi. Ar fi greu dar atât timp cât ești sănătos te vei descurca. Trebuie să fii inventiv, folosești băile publice de la magazine sau restaurante, să găsești un loc unde să îți pui lucrurile dar treptat vei găsi poate un loc pe care să îți permiți să îl închiriezi. Dar surpriză ! Ai deja un acoperiș deasupra capului, nu trebuie să îți mai faci astfel de griji. Cât de norocos ești ! Dar dacă ți-ai pierde într-un accident mâna dreaptă? Sigur că te vei descurca și te vei obișnui cu situația dar până reușești lumea pe care o știi tu și lucrurile banale pe care le faci acum fără să te gândești vor deveni o provocare: de la îmbrăcatul hainelor până la mâncat cu furculița și cuțit și chiar scrisul unui articol la laptop. Cât de fericit trebuie să fii că ai două mâini !
Practicare vizualizării negative oferă posibilitatea să apreciezi mai mult viața pe care o ai și, în plus, te pregătește mental pentru eventuale schimbări sau pierderi care pot apare. Astfel înlocuiești frica și nesiguranța cu bucurie.
O altă tehnică se referă la filtrare îngrijorărilor tale și împărțirea lor în două clase: lucruri pe care le poți controla și lucruri care sunt în afara cercului tău de control. Sunt nenumărate lucruri cu care suntem bombardați prin canalele de știri sau prin canalele de socializare asupra cărora nu avem nici o putere: se vor întâmpla orice am face ori iar în cele mai multe cazuri știm sigur că se vor întâmpla cândva da nu știm când. De exemplu căderea bursei care este unul din subiectele favorite ale presei financiare și nu numai. Se va întâmpla cândva. Câte odată mai mult iar altă dată mai puțin Singurul lucru care contează este că dacă pui bani acum într-un fond de investiții care investește în economia globală atunci ai 99,9% șanse ca peste 10-15 ani să ai un profit. Asta e tot ce trebuie să știi iar de acum în colo, când o știre despre bursă ajunge la urechile tale, tu îți vei continua viața ta fericită oricât de prăpăstioasa va fi acea știre.
Similar despre cutremure. Nimeni nu le poate prevedea. E important să locuiești într-o casă care nu cade la prima bătaie de vânt și să ai un plan: unde e ieșirea de incendiu, unde e locul de întâlnire de urgență dar în rest e inutil să îți faci permanent griji la fiecare știre despre un nou cutremur de 3 grade în zona Vrancea.
O altă tehnică folosită de stoici este experimentarea voluntară a disconfortului. De exemplu poți alege să nu mănânci una, două sau chiar trei zile. Există studii științifice care au demonstrat că postul intermitent face bine la sănătate dar voi reveni la acest subiect într-un alt post. Ideea e că atunci când vei mânca vei avea plăcerea fiecărei îmbucături. În plus, dacă vei fi nevoit cândva să nu mănânci pentru o perioadă de timp nu vei mai fi speriat de ce ți s-ar putea întâmpla. Și încă un pont: e mult mai ușor să nu mănânci atunci când tu nu vrei decât atunci când nu ai ce sau îți este interzis.
Sau încearcă să mergi pe jos mai mult când e frig afară. Vei aprecia mult mai mult căldura casei când te vei întoarce. Lasă temperatura mai jos iarna în casă. Vei avea un somn mai bun iar ziua vei simți plăcerea unor șosete de lână moi sau a unor haine pufoase.
Avantajele acestei tehnici sunt multiple: tot confortul în care ne cocoloșim în viața cotidiană costă, există o frică permanentă că vom fi privați de confortul cu care ne-am obișnuit (nu mă duc la prietenii ăia în vizită în mijlocul verii pentru că nu au aer condiționat), înveți să te bucuri de viață într-o plajă mult mai largă de condiții (temperatură, mâncare, cazare, etc.). Ideea e că înveți să apreciezi mai mult viața pe care o ai și să realizezi de cât de puține lucruri ai nevoie să fii fericit.
Bineînțeles că e mult mai mult în filozofia stoică decât a pierde timpul încercând a ne simți fericiți. Stoicii cred că trebuie să ne folosim toată energia pentru a ne îndeplini cât de bine putem obligațiile și pentru ai ajuta pe semenii noștri. Deci un stoic este o persoană care muncește din greu și îi place ceea ce face.
Și relațiile sociale sunt încurajate. Oamenii sunt animale sociale iar relațiile interumane sunt un rol care trebuie îndeplinit de stoic pentru a menține o fericire echilibrată. Totuși faima și statutul social nu sunt agreate deoarece sunt considerate doar dorințe trecătoare și nu fericire adevărată.
O altă teorie interesantă rămasă de la stoici este despre reacția noastră la insulte sau critici venite de la alți oameni. Acestea nu trebuie să declanșeze ură în noi. Trebuie să ne gândim la motivul insultei respective. Dacă este bazată pe o constatare adevărată a trebui să fim recunoscători față de acea persoană că ne-a atras atenția și ne-a dat posibilitatea de a ne face mai buni. Dacă insulta este nefondată atunci ar trebui să ne fie milă de acea persoană pentru că nu reușește să interpreteze corect faptele. Cea mai bună răzbunare pentru o persoană care ne dorește răul este să trăim o viață mai bună și mai fericită, refuzând să fim ca acea persoană.
Miezul acestor metode este să lași motivele logice să domine gândirea și faptele tale în detrimentul emoțiilor reflexive. Stoicii cred că doar prin înțelegerea emoțiilor și a motivelor care ne conduc viața ne vom putea depăși condiția primordială (de a supraviețui și a ne reproduce) și vom ajunge la fericirea mult visată.
Nu am studii filozofice și nici pe departe nu mă consider un expert în domeniu. Sunt doar o persoană care îi place să citească. Dar cred că atunci când găsești ceea ce pare relevant e important să împarți cu alți. Stoicii prin școala lor propun o filozofie de viață care cred că este foarte actuală în condițiile consumerismului cotidian iar fericirea și liniștea interioară sunt singurele cauze care merită urmărite. Ce înseamnă pentru tine asta ? Îți las timp de meditare până la viitorul post. Iar dacă nu mai ai răbdare până atunci ești liber să lași părerea ta mai jos.
