Lună: martie 2019

Am auzit diferite comentarii venite de la cei care au auzit doar tangențial despre viața frugală: că sunt niște zgârie brânză, avari, zgârciți și alte apelative din aceiași categorie. Pentru a te putea măcar gândi să adopți un astfel de stil de viață trebuie întâi să înțelegi despre ce e vorba.

În America, țara tuturor posibilităților, au un serial Extreme Cheapskates în care puteți vedea ce înseamnă zgârcenia dusă la extrem de genul să împarți hârtia igienică în două (pe grosime !) pentru a ține mai mult sau să ceri mâncarea pe care nu mai pot să o mănânce clienții la restaurant. Acum, să nu uităm, acesta este un show de televiziune care cel mai probabil este regizat dar se găsesc cu siguranță în lumea asta mare oameni care duc astfel de viață. Dacă ei reușesc să fie fericiți cu viața lor, nimic mai bine. Dar pentru noi restul un astfel de comportament ar aduce cu siguranță dezaprob și marginalizare socială.

Poate pentru cineva mai în vârstă care trăiește și muncește într-o zonă izolată zgârcenia se poate mula mai bine peste stilul de viață dar pentru un student sau un angajat de multinațională așa ceva nu poate fi acceptat. Imaginează-ți studentul care e în căutarea dragostei iar când iese în oraș cu prietena cere mâncarea rămasă de la celelalte mese. Sau managerul de la bancă care vine la servici îmbrăcat cu tricoul cu Metallica din liceu. Dacă în schimb studentul merge la cursuri cu bicicleta sau autobuzul în loc Mercedes SLC iar angajatul bancar conduce un Logan în loc de S-Klasse nu vor fi marginalizați. Iar dacă tu te consideri dat de-o parte din cauza mașinii pe care o conduci atunci cel mai probabil este doar în mintea ta. Nu ai nevoie de ceas Rolex sau de poșeta Louis Vuitton pentru a fi acceptat de societate. În schimb s-ar putea să ajungi în cealaltă extremă în care oamenii se întreabă de ce oare ți-ai cumpărat prostiile astea și de ce ți-ar face viața mai fericită ? Cunosc persoane cu adevărat importante ce lucrează în poziții cheie și care conduc o Toyota veche de 15 ani dar sunt apreciați pentru valoarea lor personală. Aceștia nu au nevoie de produse luxoase pentru a fi recunoscuți ca oameni valoroși de cei din jur.

A fi frugal nu înseamnă să ai produse ieftine. Înseamnă poate să nu ai prostii de care nu ai nevoie dar în schimb produse care oferă un cost total de proprietate și funcționare mic. De exemplu o persoană zgârcită probabil mai are prin casă becuri vechi cu filament de 100W care nu s-au ars. O persoană frugală a schimbat de 8 ani toate becurile cu leduri frumoase și moderne care consumă de 12 ori mai puțin. Chiar dacă a plătit ceva inițial pe becuri costul total de folosință a fost mult mai mic. La fel dacă o persoană zgârcită are încă frigiderul Fram de la bunica care, după ce a fost reparat de câteva ori, încă merge, o persoană frugală are un frigider relativ nou, de 2-3 ani, chiar dacă cumpărat de pe Facebook, dar care consumă un sfert față de relicva de la bunica.

Nu cheltui pentru tine dar cheltuie pe alții. Oamenii sunt animale sociale iar cercul de prieteni este esențial pentru o viață fericită. Dacă sparg într-o zi în oraș cu prietenii banii de mâncare pe o săptămână sunt mai mult decât fericit. Nu am nici o problemă să dau eu primul rând de bere. Ceea ce cumperi este de fapt experiențe cu care rămâi toată viața și prietenii care sunt unul din pilonii fericirii. Secretul e că între aceste experiențe de viață să duci o viață cumpătată fără masaje la salon și iPhone-uri schimbate anual la lansarea modelului nou.

E ok să râzi de tine dar nu îi fă de râs pe alți. Se poate să fiu văzut de vecini în haine vechi și murdare în timp ce tai iarba în grădină. Nu am absolut nici o problemă cu asta. Probabil și șoferii care trec pe lângă mine în timp ce merg cu bicicleta la servici se gândesc la „săracul” care trebuie să meargă în fiecare zi cu bicicleta pentru că nu are bani de mașină. Sunt absolut OK cu asta. Eu îmi fac antrenamentul de dimineață, ajung proaspăt și revigorat cu maxim 10 minute mai târziu decât ei. Dar dacă merg la spectacolul la care băiatul meu este unul din protagoniști nu voi merge cu tricoul viu colorat și pantalonii de trening. Iar dacă ies la restaurant cu colegii nu cer resturile de la clienți chiar dacă par gustoase. Astfel de comportamente îi fac pe ceilalți să se simtă prost și este calea sigură spre izolare socială.

Comportă-te responsabil față de comunitate. Dacă arunci gunoiul în pădure pentru a nu plăti taxa de gunoi la primărie ești zgârcit. Dacă în schimb împrumuți cărți de la bibliotecă în loc de a le cumpăra este un mod de a ajuta comunitatea prin păstrarea bibliotecilor dar și salva câțiva copaci prin lume. Dacă iei șervețelele sau hârtia igienică de la toaleta publică este zgârcenie și te ajuți doar pe tine devenind un parazit pentru comunitate.

Crește atractivitatea prin forma fizică nu prin stil. Dacă ești persoana care este extrem de mulțumită de cum arată și nu faci nimic special pentru a arăta mai bine e perfect. Pentru noi ceilalți felul cum arătăm este important. Este clar ca doamnele și domnișoarele dau o importanță mult mai mare acestui aspect. Aceasta este o discriminare dar așa este construită societatea noastră. Este dovedit că cei care arată mai bine au șanse mai mari să se angajeze pe poziția dorită și câștigă în general mai bine. Poți să te afli de partea favorizată dacă ești într-o formă fizică bună și ai o statură atletică. O viață frugală cu un regim dietetic adecvat, folosirea constantă a bicicletei și antrenamentul consecvent ar trebui să fie suficient. Pe lângă avantajele mai sus amintite primești și un bonus de încredere în sine precum și o sănătate de invidiat. Nu cred că o persoană cu obezitate extremă poate realiza toate astea indiferent la câte tratamente cosmetice și stiliști merge și indiferent de la ce firmă își cumpără hainele.

Se găsesc variante de frugalitate în toate aspectele vieții. Le voi dezvolta pe rând în paginile acestui blog. Acestea sunt cele care mi-au venit primele în minte dar cred că sunt suficiente pentru a trage o linie clară între frugalitate și zgârcenie. Iar dacă cineva în viitor te face zgârcit vei putea să îi răspunzi cu argumentele de mai sus sau vei putea la fel de bine să îl lași să plutească în ignoranță pentru că tu știi care este realitatea. Eu sunt adeptul explicațiilor pentru că sunt convins că o lume frugală este o lume mai fericită.

Am încercat să aflu care sunt tendințele la zi a persoanelor care vor să economisească. Am citit pe forumuri și bloguri dar am discutat și cu prietenii la un pahar de bere. S-au desprins câteva păreri principale:

1. Investițiile la bursă/ fonduri de investiții sunt prea riscante pentru mine. Prefer să primesc cei 2% de la bancă
2. Țin banii la ciorap (a se citi cont curent) și aștept să cadă bursa
3. Nici nu mă uit ce face bursa. Cumpăr doar unități de fond la fondul meu index și mă voi uita cum stau când voi avea nevoie de ei
4. Vreau să cumpăr 1-2 garsoniere să le dau în chirie/ Airbnb
5. Urmăresc atent bursa și am brokerul meu. Stabilim împreună ce acțiuni cumpărăm sau vindem.

Există nenumărate variante. Dar acestea sunt cele mai des auzite. Ai tu o idee mai strălucită? Scrie în comentarii să aflăm și noi.

Nu cred că există o atitudine corectă sau ideală. Calculele pe care cineva și le face pentru economiile sale se suprapun doar peste viața lui. În domeniul investițional poți citi, primi sfaturi dar în nici un caz rețete de succes.

În mod ideal emoțiile nu au ce căuta atunci când vorbim de bani. Singurul lucru care ar trebui să conteze sunt calculele. Dar noi suntem oameni, conduși de emoții iar mai ales banii obișnuiesc să creeze emoții deosebit de puternice 🙂

Dar să luăm pe rând cele 5 variante la analizat. Depozitele bancare sunt pentru păstrarea banilor în condiții de siguranță. Această siguranță costă iar de cele mai multe ori ieși în pierdere având banii la bancă. De exemplu acum inflația este undeva aproape de 4% iar majoritatea dobânzilor sunt mult sub 4%. Poate găsești unele depozite de până la 4% dar atunci banii vor trebui să fie blocați pe o perioadă de minimum 3 ani. Dar atunci există un așa numit „cost de oportunitate”. Adică în acești 3 ani dacă vei avea nevoie de bani sau vei găsi investiția ideală și lichidezi depozitul nu vei primi nici o dobândă. Mai trebuie luat în calcul eventualele comisioane bancare plus impozitul pe dobândă!  

O variantă de mijloc ar putea fi CAR (casele de ajutor reciproc). Acolo poți primi dobândă de până la 5%, nu plătești impozit pe dobândă, banii sunt disponibili oricând dar pierzi o parte din siguranță deoarece aici depozitele nu sunt garantate de stat.

În varianta a doua se află investitorii care încearcă să investească în piața de capital în momentul oportun. Unii care au scos banii din fonduri de câteva luni/ani și așteaptă criza care va veni cu siguranță dar nimeni nu știe când și cât va mai crește piața până atunci. Suntem la aproape 10 ani de creștere deci nu poate fi departe. Trebuie să vă mărturisesc că și Dl. Moneyescu este parțial în această grupă dar nu vă pot recomanda să faceți la fel. Este demonstrat că cei care încearcă să se sincronizeze cu piața performează mai prost decât cei care investesc constant. Deci vorba aia: „Fă ce spune popa și nu ce face el”.

Varianta 4 este de luat în seamă dar, din nou, trebuie analizată foarte atent din toate punctele de vedere. Fiecare oraș e diferit, unele au studenți, altele potențial turistic. Unii au noroc de chiriași buni care stau 10 ani într-un apartament alții au ghinion și au rămas după 3 luni cu datorii și apartamentul distrus. Veniturile din creșterea valorii imobilului, pe perioade mari de timp, nu depășesc inflația și probabil toți au văzut în 2009 cum prețurile se pot duce la jumătate în perioade scurte de timp. Mai e dezavantajul sumei mari de bani pe care trebuie să o investești. Un credit ipotecar mănâncă și el o parte bună din profit.

Categoria investitorilor activi la bursă nu este mare și am impresia că este în scădere. În primul rând brokerul câștigă și el chiar dacă tu pierzi bani. Apoi pe perioade mari de timp, care includ și crize economice peste 90% din persoanele care investesc activ în bursă ies mai prost decât indicii bursieri. Dacă mai scazi și comisionul brokerului ai șanse foarte mari să ieși mai prost decât un fond de investiții tip index.

Am lăsat deliberat la urmă varianta a treia. Toate calculele probabilistice și statistice spun că este varianta de urmat. În plus nu consumă mult timp de informare și cercetare, este foarte puțin stresantă și este mult mai sigură decât pare la prima vedere.

Mi s-a părut foarte interesantă analiza făcută de Dl Căruța cu Bani despre Dorel, cel mai ghinionist investitor din istorie. E o poveste mai lungă care merită citită dar povestit pe scurt este vorba de un investitor imaginar care economisea permanent dar investea în bursă exact în ziua din înaintea unei crize. Chestiile inteligente care le făcea era că nu se oprea din economisit și nici nu scotea banii de pe bursă chiar dacă scădeau. Dar a investit de 4 ori: în 1972, 1987, 1999 și 2007 adică exact când au început principalele 4 crize din ultimii 50 ani. Calculele au arătat că a băgat în total pe bursă 184 000 dolari dar acum avea 1,5 milioane adică de peste 8 ori mai mult.

Concluzia e că important este să fii consecvent și să nu te sperii dacă bursa pică. Va urma apoi creșterea care este de obicei mai mare decât valoarea inițială. Bineînțeles că Dorel al nostru ar fi ieșit mult mai bine dacă ar fi investit constant și nu ar fi păstrat banii să îi investească în cele mai proaste momente cu putință dar chiar și așa a ieșit „binișor”.

Ca să vă conving am găsit niște niște calcule statistice despre bursă începând din 1950. Unii au calculat cele mai bune și mai proaste variante ale bursei pe perioade de 1, 5, 10, 15, 20 și 25 de ani. Iată rezultatele creșterii/scăderii medii pe an:

Perioada (ani)	Cel mai prost (%)	Cel mai bun
1	-43	+61
5	-2,35	+28,55
10	-1,38	+19,35
15	+4,31	+18,93
20	+6,53	+17,87
25	+7,94	+17,24

Deci pe o perioadă de 20 – 25 de ani pe care trebuie să o iei în considerare când îți planifici viitorul trebuie să fii extrem de ghinionist să obții doar 7% pe an. Cel mai probabil va fi 10-12% din care mai scazi inflația medie de 2%. De aceea eu iau permanent în considerare o creștere de 7% când calculez costul real.

Poți să adaugi acest articol la sursele tale de informare. Decizia îți aparține dar sigur cea mai mare greșeală e să nu te gândești deloc la viitor.

Cred oricine cunoaște pe cineva care reușește să se mențină în formă maximă la vârstă înaintată. Mă refer la acei oameni activi și cu mintea la fel de ascuțită ca la 20 de ani. De exemplu unul dintre ei pe care îl respect și îl urmăresc atent este Mihai Șora. Bineînțeles că pachetul de gene cu care ne-am născut are un rol foarte important. Dar sunt sigur că nu este doar atât.

În urmă cu 2 ani am găsit un documentar realizat de medicul și jurnalistul Michael Mosley pentru BBC Horizon în 2012. Totul a pornit de la Maratonul Londrei unde în 2012 au participat mai multe persoane peste 80 ani iar una chiar de 101 ani care a și terminat cei 42 km ! De aici a plecat întrebarea cum reușesc unii să se mențină în formă excelentă la vârste înaintate. Pentru a găsi mai multe răspunsuri a plecat în SUA pentru a întâlni mai mulți profesori universitari care fac cercetări în domeniul îmbătrânirii.

Primul popas a fost Universitatea din Washington unde profesorul Luigi Fontana a folosit o observație veche de 80 ani și anume că șoarecii care sunt hrăniți cu mai puține alimente decât au nevoie trăiesc mai mult. Această observație a fost extrapolată la oameni. Astfel el are sub observație un grup de oameni care trăiesc cu aproximativ 1900 calorii pe zi și cât mai puține proteine. Testele realizate pe acest grup au arătat că aceștia au un risc scăzut de boli cardiovasculare, diabet și cancer dar și îmbunătățirea reflexelor și a funcției cognitive în general.

Următorul popas a fost la Universitatea Californiei de Sud în Los Angeles unde profesorul Valter Lango a dus mai departe studiile și a identificat hormonul responsabil de aceste efecte – IGF-1 – factor de creștere asemănător insulinei. Un moment de cotitură a cercetărilor sale a fost când a găsit într-un sat izolat din Ecuador / America Centrală o comunitate de familii pitice care nu dezvoltă niciodată diabet sau cancer. Eu au un sindrom genetic numit Sindromul Laron caracterizat prin niveluri foarte scăzute de IGF-1.

Prin studiile ulterioare profesorul Lango a aflat cum se poate scădea nivelurile de IGF-1 fără medicamente, injecții și fără a face rău organismului beneficiind totodată de toate efectele pozitive: – prin post. Prin abținerea de la mâncare (maxim 50 calorii) timp de 3 zile consecutive scazi la jumătate nivelul de IGF-1.

Cercetătorii de la Institutul Național de Studiu al îmbătrânirii din Baltimore au studiat mai atent postul intermitent și avantajele lui în raport cu scăderea constantă a numărului de calorii. Profesorul Mark Mattson a demonstrat că postul intermitent oferă avantaje prin prezervarea mai bună a funcției cognitive o dată cu înaintarea în vârstă prin accelerarea reparării neuronilor afectați. Ceea ce propun ei este un regim 2/5 adică 2 zile de post și 5 de „hrănire”. În zilele de post este permis maxim 500 de calorii iar în celelalte zile poți mânca ce și cât vrei. În studiile lor au arătat că un astfel de regim oferă avantaje crescute de la scădere în greutate, reducerea valorilor glicemiei, tensiunii arteriale, etc.

După ce am vizionat atent reportajul (făcut de BBC, o televiziune care se respectă) am studiat mai mult subiectul. Toate aceste descoperiri sunt bine cunoscute în lumea medicală și există mult mai multe studii care confirmă cele prezentate în reportaj referitor la IGF-1, relația dintre post și valorile IGF-1 și legătura dintre IGF-1 și funcția creierului.

Acum vă voi spune un secret pe care doar familia mea îl știe. Domnul Moneyescu practică postul intermitent de 18 luni. Nu după o rețetă strictă sau după un orar fix dar 1-3 zile pe săptămână nu mănânc nimic sau cel mult un fruct sau câteva alune la un film seara. De obicei aleg zilele pline în care sunt ocupat până peste cap și nici nu am timp să mă gândesc la mâncare. Pot fi zile consecutive sau luate separat. De obicei nu în weekend pentru că atunci gătim împreună ceva rețete fancy sau ne mai întâlnim cu prietenii și se lasă mai tot timpul cu mâncare și băutură.

Cum e ? Mult mai ușor decât pare. Cred că marea diferență este că nu mănânci pentru că nu vrei nu pentru că nu ai ce. În prima zi, pe la prânz, în special dacă în ziua precedentă a fost vreo masă copioasă, te încearcă o senzație de foame. Apare apoi din nou pe la ora cinei și poate din nou înainte de culcare. Senzația de foame nu apare și crește din ce în ce mai puternică până mănânci. Ea apare în valuri iar între aceste valuri dispare complet. A doua zi mi se pare cea mai ușoară. Aproape că în nici un moment nu simt foame. În a treia zi apare din nou dar mai slabă în intensitate decât în prima zi însă poate apărea și o stare de oboseală, moleșeală spre finalul zilei. Mai mult de 80-82 ore nu am încercat.

Cum mă simt acum după un an și jumătate ? Mai bine ca oricând.

1. În primul rând greutatea care era undeva în zona supraponderal acum se menține constant în zona normalului, cam cu 8 kg mai puțin decât greutatea care mă chinuiam cu greu să o mențin înainte. Practic nu mai am nici un motiv să mă cântăresc pentru că știu greutatea mea indiferent de ce și cât mănânc.
2. Așa ajung la al doilea avantaj. În cele 4-6 zile în care mănânc nu îmi pasă câte calorii are, cât e de gras sau de dulce. Îmi place – îl mănânc.
3. Nu pot să demonstrez că are legătură cu regimul dar pot să constat că în ultimii doi ani nu am avut nici o zi în care să fiu răcit/ curgă nasul/ tușit/ febră deși toți în jurul meu au avut cel puțin 2-3 episoade. (Poate avea legătură cu gradul de reparație al organismului atunci când scade nivelul de IGF-1 ? Este doar o speculație.) O altă condiție medicală pentru care aveam nevoie de tratament de 2-3 ori pe an nu m-a mai supărat deloc. Să fie tot o coincidență ?
4. Nu am mai avut acele episoade clasice de „astenie de primăvară”
5. Așa cum recomandă și stoicii prin vizualizarea negativă, dacă se întâmplă cumva să nu ai mâncare disponibilă chiar atunci când ți-e foame nu mai ești irascibil sau nervos – hangry cum spun americanii – combianție dintre hungry (foame) și angry (nervos)
6. Și pentru că tot suntem pe un blog financiar, un alt avantaj la care nu m-am gândit de loc atunci când am început, este că cheltuielile cu mâncarea de la supermarket sau redus cu 20-25%.

Dar sper, dacă toate cercetările se confirmă, ca principalele avantaje să apară în timp. În momentul de față în Europa jumătate din persoanele peste 65 de ani iau cel puțin 5 medicamente pe zi și doar 7% nu iau nici un medicament.

Toți vom îmbătrâni, și chiar cred că e bine să se întâmple așa. Nu este nimic de făcut în privința aceasta. Ceea ce sper să se obțină cu ajutorul postului nu este a trăi până la 140 de ani ci a fi sănătos și a te simți tânăr cât mai mult posibil.

Până acum am ținut pentru mine aceste informații dar cred că sunt atât de importante și au potențialul de a face bine atâtor oameni încât trebuie să le împărtășesc pentru a ajunge la „urechea” tuturor.

Trebuie sa stabilim ceva de la început: firmele de asigurare nu sunt organizații nonprofit conduse și operate de voluntari. Sunt firme comerciale cu acționari care își investesc banii atât timp cât primesc profit (mai mulți investitori și mai mai bine cotată firma cu cât marja de profit este mai mare) iar angajații lucrează doar pentru salariu – cât mai mare  – și bonusuri primite pentru fiecare poliță semnată.

Dar cum reușesc aceste firme să facă profit mizând pe evenimente aleatorii ? Soluția ? Au angajat o mulțime de statisticieni care au făcut calculele probabilistice. Concluzia ? Statistica este de partea lor. Din același motiv la un cazino casa câștigă întotdeauna iar Loteria Română este una din cele mai profitabile companii de stat.

Acum să nu mă înțelegi greșit. Nu vreau să insinuezi că firmele de asigurări sunt niște companii imorale care vor să profite de populația neștiutoare. Ceea ce vând ei este senzația de siguranță. Dacă te asiguri nu înseamnă că ai șanse mai mici să se întâmple un accident și nici financiar nu ieși mai bine.

Am auzit mai multe opinii în discuții cu prietenii. Unii supărați că statul obligă la asigurare RCA (răspundere civilă auto) și PAD (poliță de asigurare împotriva dezastrelor pentru locuințe) iar alții la polul celălalt care își cumpără asigurare pentru ultimul smartphone achiziționat. Care este atitudinea corectă ?

Personal văd trei situații când este necesar să cumpăr o asigurare:

• Când ești obligat prin lege – RCA, PAD, asigurarea de malpraxis pentru medici, etc.
• Pentru situații catastrofale care ar însemna o povară financiară pe care nu ți-o poți permite – arde complet casa și rămâi pe drum.
• Când riscurile tale personale sunt mult mai mari decât ceea ce firmele de asigurări cred – ai copii mici acasă și ai împrumutat ceva bani de la mafia siciliană pe care nu poți să îi restitui ? Atunci ai șanse mari să ți se întâmple în curând un „accident”. Dacă ai 180 kg și activitatea ta principală este „canapelizarea” împreună cu un bol de înghețată și unul de chipsuri atunci este înțelept să îți cumperi o asigurare privată de sănătate.

Pentru asigurările care hotărăști să le păstrezi este bine ca o dată pe an să verifici ofertele de pe piață. Prețurile pot diferi mult de la o firmă la alta pentru aceleași servicii. Concurența va duce mereu prețurile în jos.

Dar ce facem cu restul asigurărilor. Cum decidem care să le cumpărăm ? Propun soluția cea mai simplă: nu cumpăra nici una.

Mașina ta de 3 000 euro îți poți permite să o înlocuiești dacă va fi cazul că doar nu ai cumpărat una nouă… Fără asigurare extinsă la frigider, asigurare de telefon sau alte bunuri sau asigurare de călătorie decât dacă ai primit-o gratuit 🙂 . Astfel poți pune mai mulți bani de-o parte la muncă și te asiguri singur, câștigând tu profitul companiilor de asigurare. Deși pare riscant sau înspăimântător ar trebui de fapt să fii mult mai relaxat pentru că ai șansele de partea ta și statistic vei ieși mai bine decât cumpărând asigurări.

Curând când vei aduna acele mii de euro în cont ce vor produce venit pasiv iar o reparație la mașină sau schimbatul frigiderului nu ți se va mai părea o cheltuială importantă.

Trăim o perioadă de bogăție așa cum niciodată în istoria omenirii nu s-a mai întâlnit. Dacă până prin anul 1800 aproape toată populația pământului trăia sub ceea ce acum denumit pragul de sărăcie extremă – 1,90 $/zi, odată cu revoluția tehnologică, lucrurile au început să se schimbe. În 1990 36% trăiau în sărăcie extremă iar în 2015 10%. Se preconizează că sărăcia extremă va dispărea în următorii 15 – 20 ani ceea ce înseamnă că nu vor mai exista oameni care să moară de foame.

Deși noi în România suntem departe de ceea ce se întâmplă de țările din Africa sub-sahariană măcinate de războaie și sărăcie și beneficiem de probabil cea mai lungă perioadă din istorie de pace și prosperitate toată lumea se plânge de lipsuri și de viața grea. Bineînțeles că ar fi greșit să spunem că trăim într-o lume perfectă și că multe lucruri sunt departe de ceea ce noi numim normal. Dar la fel de greșit ar fi să nu observăm avansul societății românești și timpurile de pace și prosperitate pe care le trăim.

De-a lungul timpului oamenii erau fericiți dacă aveau mâncare îndestulătoare pentru toți membrii familiei și un acoperiș deasupra capului. Acum eu stau în casă încălzită la temperatura dorită fără a face nici cel mai mic efort pentru asta, și deschid frigiderul și îmi iau fructul exotic dorit produs în celălalt colț al lumii adus la mine în toiul iernii. Doar cu o mișcare din deget apare la robinet apă caldă sau rece după dorința mea iar cu dispozitivul din buzunar pot afla tot ce întâmplă în lume în timp real iar, dacă vreau, pot vorbi cu orice persoană din lume doar cu câteva mișcări de deget mare. Acesta este un lux la care străbunii mei nici măcar nu îndrăzneau să viseze.

Folosind tehnica de vizualizare negativă m-am gândit cum ar fi să nu am unul din luxurile cu care m-am obișnuit. De exemplu cum ar fi dacă nu aș mai avea acest laptop la care acum scriu. Nici eu nu sunt imun la lux și probabil aș fi nefericit. Stoicii spun că ar trebui să ajungem la o stare de autosuficiență și să fim mulțumiți așa cum suntem, indiferent care este starea noastră. Fericirea depinde de factori intrinseci, de cum ne modulăm dorințele, mult mai puțin de factori externi.

Dar tuturor le place luxul. Odată ce te obișnuiești cu un lux îți intră sub piele și este un nou normal al vieții tale, chiar dacă ești poate primul din strămoși care folosești acel lux. Poți să îți imaginezi viața fără smartphone sau fără televizor ?

Această dependență este specifică drogurilor. Probabil cu toții ați încercat cel puțin unul din drogurile existente pe piață care creează dependență: cafeaua, alcoolul, tutunul… Orice drog este un toxic. Într-adevăr creează o plăcere în noi atunci când îl consumăm dar trebuie să fim conștienți de puterea lui asupra noastră și de efectele negative pe care le produce asupra sănătății, sufletului și a finanțelor. Consum și eu 1-2 beri în weekend cu prietenii dar sunt conștient de toxicul care îl ingurgitez și de efectele negative pe care le are asupra corpului.

Luxul este un drog. Ai trecut de la 2 camere semidecomandate la 4 camere decomandate, probabil niciodată nu vei trece înapoi. Ai început să conduci mărci de lux gen Mercedes sau BMW probabil nimic sub acest nivel nu va fi bun pentru tine. Nu ai bani în cont pentru o mașină nouă ? Nici o problemă – băncile abia așteaptă să te împrumute – la dobânda la care vor face și ele un profit frumos.

Problema gravă apare, ca la orice drog, atunci când dependența este atât de puternică încât o persoană deja plină de datorii golește toate cardurile de credit pentru a-și satisface dorințele. Exact cum un alcoolist cu ciroză în ultimul stadiu se duce să mai cumpere încă o sticlă deși știe că îi va face rău, dar nu se poate abține.

Societatea și statul au rolul de a proteja populația de pericole mai mult sau mai puțin vizibile. De aceea există legi care interzic drogurile de mare risc, este interzisă reclama la tutun iar cea la alcool este permisă doar după ora 22. Eu cred că și la alte produse ar trebui create atenționări de genul: „Ceasul nostru îți va liniști nevoia de lux pentru o perioadă  scurtă de timp. Există șansa ca după puțin timp să vă doriți alt produs. Consumul excesiv de produse dăunează grav finanțelor dumneavoastră.”

Acum eu nu spun că ar trebui să trăim toți precum călugării și să respingem orice gadget. Avansul tehnologic este ceea ce caracterizează societatea noastră iar abundența de produse la preț redus este tocmai rezultatul avansului tehnologic la care suntem martori. Problema este de poziția de pe care abordăm cumpărare de produse. La fel cum cumpăr în weekend 2 beri și le beau știind ce înseamnă pentru organismul meu sau fumez o dată un trabuc din curiozitate la fel cumpărarea de lux trebuie să fie o decizie calculată și informată asupra „riscurilor financiare la care te expui” pe termen lung.

Când te gândești la cineva bogat mintea zboară la ce afaceri a făcut, cât de bine a reușit să învârtă banii astfel încât să ajungă la un asemenea nivel. Dându-i deoparte pe cei care au furat sau au comis alte ilegalități, cei care au reușit să strângă averi din afaceri sau investiții sunt mai mult excepții. Există peste tot în lume istorii de succes despre genii care au reușit să facă investițiile care trebuie în momentul oportun. Unul din cei mai cunoscuți este Warren Buffet.

Acum este a treia cea mai bogată persoană din lume dar în 2008 a fost pe primul loc. Este cunoscut ca cel mai inspirat investitor la bursă. De-a lungul anilor randamentul său a fost de 20% pe an ! În același timp bursa în general a avut o creștere de 7%. Bineînțeles că au fost perioade de creștere și cădere dar media pe ultimii 100 de ani s-a situat la acest nivel.

M-am gândit să compar de data aceasta familiile de corporatiști: cei „clasici” adică cei care se încadrează cel mai bine în statistici și cei moneyescieni, care citesc atent acest blog.

Salariul unui corporatist în România este de 15 000 dolari pe an ceea ce înseamnă more or less 5 000 lei pe lună, 10 000 lei de familie.

Familia „clasică” conform Institutului Național de Statistică folosește pentru investiții (de toate felurile) 0,6% din venit ceea ce corespunde aproximativ 60 lei pe lună. Investiți în bursă cu geniul lui Warren Buffet adică 20% randament, în 10 ani, ar ajunge la o sumă frumușică de 22 565 lei.

Aceeași familie de corporatiști dar care a găsit blogul meu reușește să trăiască cu 5 000 de lei pe lună iar 5 000 lei îi investește într-un fond index care urmărește valoare bursei în general și va avea deci aceeași creștere medie de 7%. După aceeași perioadă de 10 ani se vor aduna 865 424 lei – 188 000 euro ! Nu-i rău, nu-i așa ?

De fapt populația generală economisește ridicol de puțin astfel încât e destul să pui de-o parte doar 150 de lei pe lună pentru a bate „geniul lui Warren Buffet”.

Dar dacă economisind mai mult devii mai liniștit, mai fericit și mai puțin stresat eu cred că aceasta este calea de urmat. Nu spera în minuni, realizează-le singur !