Un prieten de-al meu și-a cumpărat o mașină nouă. Modelul cumpărat este Toyota Yaris hibrid, o mașină foarte economică, fiabilă, excelentă pentru drumurile de zi cu zi. Stând la un pahar de vorbă l-am întrebat cum de a ales să cumpere o mașină nouă. Mi-a spus că nu a vrut să dea toți banii de urgență pe mașină și a preferat să cumpere una nouă în rate\leasing pentru că așa a dat doar 15% avans iar apoi nu plătește mai mult de 230 euro pe lună.
Ajungem la întrebarea de azi: Este nevoie de un „fond de urgență” ? Cât de mare ? Din nou după o căutare pe Google îi găsim pe aceeași „experți financiari” care recomandă să ai bani disponibil oricând astfel încât să poți trăi din ei 6 luni. Părerea mea e că păstrarea unor bani tampon pentru perioade negre nu poate justifica în nici un fel cumpărarea unei mașini noi. Dacă rămâi fără servici te vei descurca mai bine dacă ai și rata la mașină de plătit ?
Banii aceia care îi ții la saltea sau în contul curent, în ani de zile, reprezintă un cost mult prea mare deoarece sunt supuși devalorizării provocată de inflație fără a produce nimic. În schimb, dacă apar cheltuieli neprevăzute, poate fi folosită descoperirea cardului de cont curent sau cardul de credit. Majoritatea cheltuielilor mari pot fi amânate sau planificate și s-ar putea să nu ai nevoie niciodată de creditul de urgență. În plus, cardul de credit îți oferă credit fără dobânda până la salariul viitor.
Banii investiți pot fi și ei folosiți la nevoi catastrofale. E adevărat că nu sunt disponibili imediat dar, chiar dacă ar fi investiți în imobiliare, poți să îi recuperezi pe parcursul câtorva săptămâni. Iar la urma urmei bani tăi investiți sunt cea mai bună vestă de salvare. Iar o persoană frugală, fără credite, poate oricând să mai strângă un pic șurubul și se descurcă mult mai bine în perioade de criză decât majoritatea îngropată în datorii.
Asta nu înseamnă că contul curent ar trebui să fie uscat permanent, fără mărunțiș pentru cutia milei… Eu personal, după ce achit cheltuielile curente și acopăr complet cardul de credit mai las în contul curent ceva echivalent cu cheltuieli fixe pentru o lună (oricum sub 1 000 euro) iar restul pleacă în investiții.
Dacă te gândești la o mașină, cred că în câteva luni poți pune de-o parte banii pentru o mașină second care să îți satisfacă nevoile reale.
Scriam într-un articol precedent de regula celor 4%, și anume că după ce te retragi poți folosi 4% din banii puși de-o parte pe an. Asta duce la calculul că e nevoie să ai pus la păstrare (a se înțelege investiți) de 25 ori valoarea cheltuielilor tale anuale. Până aici totul e clar și e demonstrat cu studii aprofundate prezentate în articolul respectiv.
Întrebarea care urmează în șirul logic este de câți bani avem nevoie după ce ne retragem ? Am încercat și eu ca tot omul să caut pe Google. Așa am dat peste sfaturile „experților financiari” care spun că ai nevoie de 80% din venitul tău înainte de pensionare.
NU, nu ai nevoie de atât. Dacă ai trăit înainte cu 25% din ce câștigai de ce ai avea nevoie după de 80% ? Toți pornim în carieră de jos, cu un salariu mic. Nu cred că cineva a avut primul salariu de 5 000 euro pe lună… Și totuși cu acel salariu mic ne descurcam și, de multe ori, ne gândim că parca viața era mai bună și mai plină pe vremea aceea. La majoritatea, o dată cu experiența vine și o creștere de salariu. Conduși de consumerismul societății și fără a avea un sfătuitor ca mine, majoritatea experimentează o inflație a cheltuielilor. De aici și calculul greșit al „experților” care pleacă de la premiza că toată lumea cheltuie toți banii care intră în cont.
Dar tu, moneyescian fidel, ești mult mai deștept decât majoritatea și înțelegi că nenea ăla de la reclamă e plătit să pară fericit când poartă ceasul Rolex. Ceasul ăla nu are niște ace mici care sa-ți injecteze elixirul fericirii când îl pui la mână !
Verifică permanent cheltuielile și vezi care sunt cu adevărat necesare. Tu trebuie să ai control asupra banilor, nu îi lăsa pe ei să-ți controleze viața.
Toți suntem diferiți și avem nevoi diferite. De aceea mă feresc să dau o sumă ca și nivel recomandat de cheltuieli. Depinde numai de tine să îți găsești echilibrul dintre nevoi reale și cele false, impuse de reclame. Dar totuși pentru a exemplifica am luat 2 variante:
O persoană singură care are nevoie de 4 000 lei pe lună (850 euro) are nevoie de 255 000 euro să se retragă. Dacă hotărăște să continue cu un hobby sau altă activitate care îi face plăcere și întâmplător produce 1 000 lei pe lună atunci are nevoie de 195 000 euro să se retragă
O familie de care folosește 6 000 lei pe lună (1 300 euro) va avea nevoie de 390 000 fără să mai producă vreun ban după.
Calculează singur numărul tău magic. Ți se pare o sumă fabuloasă ? Începe să pui de-o parte și vei vedea ce repede se adună. Nu se întâmplă de pe o zi pe alta dar nici nu trebuie să aștepți până la 65 de ani.
În timp vor apărea și „surprize plăcute” cum ar fi pensie de la stat, o moștenire de la părinți. Iar dacă va fi nevoie, noi, persoanele frugale, fără credite, oricând putem să mai ajustăm cheltuielile în jos sau să face un job part time în situații de criză.
În articolul precedent scriam care sunt costurile reale unei mașini noi. Azi vreau să încerc o comparație cu aceeași mașină dar cumpărată după 5 ani de folosire. De fapt cred că ar trebui să pornim cu începutul.
Ce mașină vrei să cumperi ? Eu când am luat ca exemplu mașina de 35 000 euro m-am gândit la un Mini Cooper cu 5 portiere echipat cu de toate. Dar la același preț poate fi și o Honda CR-V fără prea multe opționale. Poți să te gândești la Mini pentru imaginea de mașină premium, plăcerea de a conduce o mașină cu veleități sport, imaginea care ți-o oferă sau calitatea celor de la BMW care fac până la urma mașina. CR-V ul are și el atuurile lui: Spațiu mare pentru pasageri, spațiu generos pentru bagaj, tracțiune integrală, mașină robustă, bună de mers la munte sau prin zăpadă. După ce ai ales ceea ce ce crezi că îți place începe să citești despre mașină pe internet, pe forumuri de specialitate, în special relatări ale celor care au avut probleme cu mașina. Uită-te apoi și la alte mașini din aceeaşi clasă. Pentru CR-V ar fi Toyota RAV4, Mitsubishi Outlander sau ASX, Mazda CX5, Nissan X-trail sau chiar Dacia Duster
Dar tu stai în oraș și 95% din drumurile tale sunt prin oraș și de cele mai multe ori mergi singur în mașină iar bagajul tău sunt cel mult 2 plase de cumpărături. Să nu mai zicem că CR-V ul are consumul declarat în oraș de 9,4 ceea ce înseamnă că cu motorul rece, pe distanțe scurte, sare ușor de 10-12%. Chiar îți trebuie mașină 4 x 4? Pentru cele 2 ori pe an când mergi la munte pe asfalt ? sau pentru dimineața în care te-ai trezit cu zăpada de un metru în fața casei ? (când probabil oricum nu vei ieși nici cu 4 x 4 și vei chema un taxi). De exemplu Honda Jazz nu ar putea să facă cam același lucru în peste 90% din cazuri la un preț de 40% ? Ne punând la socoteală bani economisiți pentru combustibil, cauciucuri mai mici, revizii mai ieftine, etc. Portbagajul este decent de 350 litri iar dacă trebuie o dată sau de două ori pe an mai mare atunci un cutie de bagaj pe mașină montată la nevoie costă mult mai puțin decât diferența…Acum după ce ești sigur de mașina care e cea mai potrivită pentru tine caută cât costă acea mașină la mâna a doua. Dar mai întâi trebuie să îți dai seama de cât de nouă mașină ai nevoie. Desigur că cel mai bine e cât mai nouă și câți mai puțini kilometri. Dar dacă cineva vrea să că vândă o mașină „bună din Germania” cu 15 000 km de 5 ani e mai mult ca sigur țeapă. Pornim de la premiza că mașină funcționează fără probleme tehnice majore 200 – 250 000 km. Acum să fim realiști. De câte ori ai mai auzit la mașinile actuale de „segmentat motorul” sau că s-a rupt vilbrochenul – arborele cotit. Urmează să te gândești onest câți kilometri faci într-un an. Folosești mașina doar prin oraș și faci vreo 5 000 km pe an atunci în 10 ani faci 50 000 de km iar o mașină de 150 000 – 180 000 de km e destul de bună pentru tine. Faci 15 000 km pe an atunci îți trebuie o mașină destul de nouă, de 50 – 80 000 km. Există și varianta în care te gândești să o vinzi peste 5 ani și atunci poți lua una de 100 000 – 130 000 km.
2. De unde o cumpăr ? O simplă căutare pe google te duce la principalele situri de vânzări mașini. Apoi mai sunt siturile de anunțuri generale gen OLX și chiar Facebook în grupurile de vânzări. Nu te grăbi și ai răbdare până găsești ceea ce îți convine. Găsești un anunț de care ești interesat, trimite o ofertă rezonabilă și serioasă vânzătorului eventual motivată, explicând de ce crezi că prețul tău e corect. Dacă e de acord atunci mergi și vezi mașina dacă corespunde descrierii, testează-o și cumpără-o.
Dar să revenim la mașina noastră de 35 000 euro care ne decidem să o cumpărăm veche de 5 ani și 80 000 km. Pentru o mașină din zilele noastre este ca și nouă. Dacă proprietarul a întreținut-o bine chiar nu ai de ce să te plângi. Prețul ei acum ? Maxim 14 000 euro. Refacem un pic calculele și scădem la asigurare, creștem la reparații și obținem un cost de folosire de 24 104 pentru 5 ani față de 41 334 pentru mașina nouă. Diferența 17 230 (80 000 RON) conducând la fel de mult, în aceleași condiții doar o mașină „aproape” nouă. Dacă mergem mai departe cu raționamentul și după cei 5 ani ani de folosință cel cu mașina veche o vinde și cumpără din nou una „nouă” de 5 ani iar primul continuă să dețină aceiași mașină atunci mașinile vor fi identice. La 10 ani de la începutul experimentului ambii vor avea mașini de 10 ani rulate 160 000 de km doar că cei 17 230 euro câștigați după primii 5 ani de cel cu mașina second vor deveni investiți 25 857 euro la sfârșitul celor 10 ani.
Când învățam matematica în liceu nu mă gândeam că mă poate ajuta să câștig atâția bani…
Toți am auzit că mașina costă mai mult decât doar benzina care o pui în rezervor dar puțini stau să calculeze cât. Cred că este foarte important să ai cheltuielile sub control adică să ai scris undeva cheltuielile pentru conștientizare și comparare. Nu cred că este nevoie de un buget prestabilit dar acesta este subiect pentru un articol viitor.
Dacă te uiți pe un astfel de desfășurător de cheltuieli pe parcursul unui an după casă (dacă nu călătorești în străinătate mai mult de 5-6 ori pe an) următoarea cheltuială mare este mașina. Desigur cheltuielile variază foarte mult: Nu e același lucru dacă ai un Mercedes S classe AMG nou sau un Matiz din 2005 dar categoriile de cheltuieli sunt aceleași. La ce ar trebui să te gândești când cumperi o mașină (sau de ce ar trebui să te gândești să o schimbi):
Principalul cost al unei mașini este pierderea valorii. Bineînțeles aici e diferența cea mai mare între mașini noi și second. O mașină nouă, o dată ce ai scos-o de pe poarta dealerului ai pierdut deja peste 1000 euro. Problema e că în România mașinile își pierd mult mai mult valoarea decât în restul Europei. Eu personal am vândut cu greu o mașină de 5 ani (din care ultimul an nu a fost scoasă din garaj) cu 30% din prețul care am plătit când era nouă. Probabil că acest lucru se întâmplă datorită stării proaste a drumurilor precum și neîncrederii oamenilor în istoricul mașinii (număr real de km, revizii făcute la service, accidente, etc.). Poți verifica valoarea mașinii tale cu o căutare pe unul din siturile specializate în vânzări auto. Dar nu uita că acela este prețul cerut și rareori este același cu prețul de vânzare.
Al doilea cost ca valoare este costul capitalului. Ai credit pe mașină ? Atunci este egal cu dobânda care o plătești lună de lună plus dobânda ce ai fi obținut tu pentru banii de avans pe toată perioada de folosință a mașinii. Dacă ai cumpărat mașina cu toți banii plătiți o dată atunci costul capitalului este dobânda pe care ai fi putut să o primești cu banii investiți eventual scăzând rata inflației.
Cam aici ajunge prețul benzinii care, la o mașină nouă de clasă medie, este aproximativ 15-20% din costul total de folosință. Asta fiind calculat pentru 10-15 000 km anual. Dacă mașina stă mai mult în garaj (fața blocului) atunci benzina reprezintă mult mai puțin.
Asigurarea este un alt cost care,trebuie luat în seamă. La o mașină luată în rate sau leasing CASCO este obligatoriu. Chiar dacă nu e obligatoriu e de dorit să ai asigurare CASCO pentru o mașină scumpă, nouă. O regulă nescrisă spune să nu îți asiguri bunurile care îți permiți să le înlocuiești. Ori o mașină care ajunge undeva la salariul tău pe un an poate fi destul de greu de înlocuit. Dacă iei riscul asupra ta atunci plătești doar asigurare obligatorie.
Apoi urmează cheltuielile mai mici dar care nu sunt de neglijat: reviziile (anuale sau bianuale), ITP, reparații (chiar dacă ai casco există o franciză, dar sunt consumabile gen becuri, plăcuțe de frână, etc. care trebuie plătite), cauciucuri, impozit, taxe de drum (vigneta), plus altele micuțe de la spălătorie la brăduleții mirositori de la oglindă.
Am făcut un calcul* luând în considerare o mașină de 35 000 euro care este condusă 14 000 km pe an. Costurile pentru o perioadă de exploatare de 5 ani vor fi 41 334 euro adică 8 267 euro pe an (38 525 RON) adică 106 RON pe zi !!!
Într-adevăr mașina este un lucru necesar dar având în vedere costurile importante pe care le presupune trebuie cumpărată după o analiză minuțioasă. La urma urmei mașina oricum va sta nefolosită peste 95% din timpul în care tu o deții, când o folosești scopul pricipal e să te ducă de la punctul A la B și sigur te simți cam fraier când realizezi acum cât timp trebuie să muncești pentru a avea mașina scumpă pentru… a-i impresiona pe alții, majoritatea care nu îi cunoști.
*Cheltuieli luat în calcul: mașină nouă de 35 000 euro folosită 5 ani, 14 000 km\an, consum 7%, benzină 1,4 euro\litru, costul capitalului (dobândă plătită sau necâștigată), vigneta, impozit, alte taxe drum 40 euro, asigurare casco 850 euro, cauciucuri 150 euro/an, diverse 100 euro, reparații 180 euro, pierdere din valoarea mașinii 25% an 1, 16% (din rest valoare) anul 2, 15 % an 3, 14% an 4, 12% an 5
Bun, reduci cheltuielile, dar până unde. Cât poți reduce dar fără să reduci semnificativ confortul ? La o adică putem să trăim pe stradă sau în canale și să cerșim mâncare dar nu există sumă de bani care să te facă să duci o astfel de viață.
Avem avantajul să trăim în vremuri bune în care avansul tehnologic și productivitatea muncii ne fac viața mult mai ușoară și practic nu trebuie să renunțăm la prea multe pentru a avea o viață îndestulătoare.
Dacă luam din nou salariul mediu pe economie acesta reprezintă un salariu orar de aproximativ 17 lei iar cu acești bani poți cumpăra 1 Kg ulei – 3,49, 1 Kg zahăr – 2,75, un pachet 300g spaghete – 1,05, 1 Kg făina grâu – 1,70, 1Kg mălai – 1,60, 1 Kg orez – 3,70, 500 g fasole 2,70. Prețurile le-am luat de pe site la Auchan. Deci e destul să muncești o oră pentru a cumpăra toate aceste produse de bază. Gândește-te la bunicul tău și cât muncea el pentru… mălai. Începea de toamna cu arat, semănat care bineînțeles costau, apoi prășitul de dimineața de la 5 și până seara în arșița verii, culesul, desfăcatul, măcinatul și nu era producție în fiecare an. Trebuia să nu fie secetă, să nu ploaie mult când e de cules, să nu fie grindină… Iar noi ? Muncim o oră în biroul nostru drăguț cu aer condiționat și cumpărăm 10 kg de mălai. Bineînțeles că poți cumpăra și o friptură de vită de 200g cu 340 lei la un restaurant „cu clasă” dar scopul nostru nu e de a găsi cele mai scumpe produse. Oricând poți găsi produse care costă și mii de euro dar nu au nici o utilitate dar reclamele ne spun că „trebuie” să le ai.
De fapt ceea ce vreau eu să-ți propun este să reduci cheltuielile din orice categorie cu 50-75 %. Dacă ești deja o persoană super economă atunci ținta e 75% din ceea ce face majoritatea. Nu toate cheltuielile pot fi reduse la fel: stai deja cu familia într-un apartament de 2 camere nu ai prea mult de redus (deși e discutabil). Dar o persoana care nu fumează a redus deja cu 100% cheltuielile cu fumatul față de medie :-).
Dar dacă vroiai să iei Honda CR-V nouă mai bine ei Toyota Auris second la 25% din preț; decât friptura de 340 lei mai bine gătești o rețetă specială de pe net din cea mai bună carne de vită ecologică. Lista poate continua și las imaginației tale următoare categorie.
Ideea e să renunți la cheltuieli dar nu la nevoi și nu la fericire.
Tot am vorbit despre comunitatea FIRE. A fost produs și un film documentar despre acest curent. Financial Independence/ Retire Early este un titlul care vrea să explice cât mai exact despre ce e vorba. În primul rând vorbim de independență financiară. Adică să ai un venit pasiv suficient din care să te întreții chiar dacă hotărăști să nu faci nimic productiv. Nu înseamna că trebuie să renunți la job dacă îți place ceea ce faci. Doar că faci același lucru mult mai relaxat și concentrat pe ceea ce e important pentru tine nu pe ceea ce îți aduce mai mulți bani. Urăști serviciul ? Atunci contează pentru tine partea cu retragere timpurie din activitate. Observă că nu vorbesc de pensionare anticipată. Diferența este că renunți la jobul tău care îți aduce salariul lunar pentru că nu mai ai nevoie de banii aceia și ai libertatea să faci ceea ce dorești.
Mulți își imaginează că odată ce nu îți mai trebuie banii vei sta până la 11 în pat și te trezești pentru pipi iar după înapoi pe canapea cu telecomanda în mână. Aceasta e o viață extrem de deprimantă și nefericită și nu va dura mai mult de câteva zile până te vai izbi sentimentul de inutilitate. Așa e omul: mult mai fericit când muncește, gândește, produce, ajută pe alții. Ideea e că o dată ce ai libertatea de a face ceea ce îți dorești, muncești cu pasiune și mult mai productiv. Majoritatea oamenilor care s-au retras devreme ajung să câștige chiar mai mult decât câștigau când lucrau normă întreagă la serviciu chiar dacă nu au nevoie de acești bani (sau tocmai pentru că nu au nevoie de acei bani).
Dar de câți bani am nevoie pentru a mă retrage ? Depinde pe cine întrebi poți primi și rezultate de genul 10 milione euro. Problem e mult mai simplă decât pare. A fost studiată de profesori universitari în toate variantele posibile. Cel mai semnificativ este studiul Trinity care a demonstrat că în orice perioadă de 15 – 30 ani având banii investiți diversificat în acțiuni (exact ceea ce face un fond index), poți retrage 4% din sumă anual și practic nu rămâi niciodată fără bani. Mergând mai departe cu calculele, dacă cei 4% sunt banii tăi pe un an atunci trebuie să aduni de 25 x cheltuielile tale anuale. Nu e așa că e simplu ? Vezi cât cheltui pe an, înmulțești cu 25 și ai aflat care e fondul tău de pensii.
Bun, bun, vei zice din nou. Chestia asta e pentru cei care câștigă milioane de euro pe an. Eu, muritor de rând, îmi trebuie vreo două vieți să îi strâng. Din nou, problema e mult mai simplă decât pare. Singurul lucru care contează în stabilirea timpului până la independență financiară este procentul cheltuielilor tale din venituri (sau rata de economisire). După cum vezi, din nou, ca și la stabilirea sumei necesare pentru retragere, ceea ce contează sunt cheltuielile tale și doar secundar veniturile. Dar să detaliem nu pic.
Dacă cheltuiești tot ceea ce câștigi, adică pui de-o parte 0% atunci nu vei ajunge niciodată să strângi bani. (Dacă cheltui mai mult decât câștigi intri în datorii).
Dacă, teoretic vorbind, nu cheltui nimic din ceea ce câștigi, deci o rată de „nefolosire” a banilor de 100% atunci practic nu îți trebuie acei bani și te poți lipsi de ei.
Între cele două variante este o plajă forte mare iar relația este chiar interesantă. Imediat ce începi să economisești banii produc alți bani iar relația dintre rata e economisire și timpul până la independența financiară este exponențială, nu liniară. Aici ai un calculator foarte simplu de folosit. De exemplu la o rata de economisire de doar 20% își trebuie 36,7 ani ceea ce nu e mai bine decât la pensia de la stat doar că aceea nu îți mai trebuie și va veni în plus ca o surpriză plăcută. Dacă creștem rata de economisire la 50% timpul se reduce la 16,6 ani iar la 75% doar 7,1 ani. Te poți juca singur cu calculatorul și să vezi puterea economisiri.
Dar pentru a te face să gândești puțin dintr-o altă perspectivă, să luăm exemplul unui om cu salariu mediu pe economie care e cam 4200 brut sau 2500 în mână. Să zicem că omul nostru economisește 250 lei pe lună (10%) care e mult mult decât media în România de 53 euro dar ridicol de puțin. Cu acești bani puși deoparte lunar va putea să se retragă în 51,4 ani. Dar dacă persoana în cauză mai reduce cheltuielile cu 5% adică 125 lei ceea ce poate reprezenta să reducă țigările cu 9 pachete pe lună sau să taie cablul TV plus o masă în oraș pe lună. Atunci se va putea retrage în 42,8 ani. Aproape 9 ani diferență. Acum puneți întrebarea: merită pachetele alea de țigări sau cablu TV 9 ani de muncă zi de zi la serviciu ? Continuă să citești și vei vedea că chiar o rată de 50-75% este relativ ușor de atins.
Iar dacă în plus folosești unele investiții prezentate în acest site care oferă dobânzi de 12 – 20% timpul de acumulare scade la jumătate iar cei 7 ani prezentați în titlu vor reprezenta varianta pesimistă!
Dacă oprești pe cineva pe stradă și pui întrebarea asta primești răspuns de genul: „Dă-mi tu mie bani și găsesc eu ce să fac cu ei..”. Dar o dată ce nu mai cheltuiești mult și rămâne în cont măcar jumătate din salariu, banii se adună mai repede decât crezi iar întrebarea devine reală chiar dacă tu nu credeai să ajungi vreo dată să o pui.
Primul lucru pe care ar trebui să îl faci e să plătești creditele. Primele în ordine sunt cele cu dobânda cea mai mare. Bănuiesc că nu este nimeni atât de nesăbuit să împrumute de la cămătari sau amanet.
Am văzut că sunt multe așa zisele IFN-uri (instituții financiare nebancare) care oferă credite fără adeverințe și fără garanții. De multe ori nu spun ce dobândă oferă ci îți calculează doar ratele. După ce am săpat mai adânc am aflat cam dobânda cer (nu pun link pentru a nu le face reclamă). Dobânda 1,2% zi = 36% lună = 3700 % pe an !!! La naiba ! Poate fi cineva atât de nebun încât să ia astfel de credit ! OK, toți greșim în viață. Ai astfel de credit, respiră adânc, du-te la oglindă și trage-ți un pumn zdravăn în față. Apoi ia ce găsești prin casă și vinde pe Facebook sau împrumută de la frați, părinți, bunici, unchi și plătește-l. Azi!
Apoi la rând ar fi cardul de credit care, cum am mai spus, nu ar trebui lăsat niciodată descoperit de la o lună la alta. Are și acesta o dobândă exagerată (DAE intre 14,5 și 45%). Urmează creditele de nevoi personale cu dobânzi de 10-15%.
Odată achitate aceste credite vei vedea că îți rămân din ce în ce mai mulți bani în buzunar de la o lună la alta. Când vei ajunge să plătești creditul de mașină ți se va părea floare la ureche.
Creditul de casă este un hop mai mare. Se pot începe multe discuții dacă să-l plătești sau nu. Părerea mea e că trebuie plătit cât mai repede. Argumentul meu este că România nu este încă o piață matură în care să ai dobânzi de 1,5-3% la creditele imobiliare. Acum, când dobânzile sunt la minime istorice au ajuns la 6-7%. Dar având în vedere inflația de 4-5% și modul de a risipi banii al guvernanților prevăd într-un viitor de 1-2 ani că vor urca din nou spre 10%.
Ce faci după, când fiecare leușor îți rămâne în buzunar ? Asta e partea cea mai plăcută. Fiecare leu e un muncitor care lucrează pentru tine și trebuie pus la treabă. Dacă ești o fire foarte conservativă, poți să îi pui în depozitul bancar cu dobânda cea mai mare. Dar de cele mai multe ori dobânda e mai mică decât inflația deci tu practic pierzi bani. Recomand fonduri de investiții deschise de o bancă sigură. Aici, pe termen lung, câștigi 7%*. Încearcă să îți imaginezi: Ai 50 000 euro deoparte, primești lunar 1 340 lei, gratis, pe viața. Ai vreo 230 000 euro la lucru atunci primești lunar 6 000 lei. De aici începi să-ți pui întrebarea dacă merită să te trezești dimineața să te duci la serviciu care s-ar putea și să nu îți placă. Sper că ți-a sunat un clopoțel în cap și acum suma aia de 230 000 euro îți clipește în fața ochilor și următorul timp vei visa doar la ea.
*De la momentul în care a fost scris acest articol strategia mea investițională s-a modificat. Fondurile de investiții au comisioane mult pre mari în România. Acum am majoritatea portofoliului investițional în platforme p2p sau p2 business. Vezi articolele mele despre aceste platforme.
Un prieten îmi scria că că vrea să-și ia o mașină nouă și mă întreba dacă e „faină”. E vorba de o Honda CR-V. Ce să spun, am condus CR-V acum vreo 4 ani. Este o mașină robustă, bine echipată și faci față cu ea cam în orice situație. Prețul ? 36.000 euro.
Și eu am cumpărate mașini noi – cum am spus toți am făcut greșeli, dar probabil nu aș mai cumpăra acum nici în ruptul capului. Când poți să cumperi o mașină de 36.000 euro ? Dacă ai plătite casa și toate celelalte rate, ai în bancă așa, măcar vreun milion de euro și te întrebi ce oare ai mai putea să faci cu bani (dar probabil că dacă ajungi la nivelul ăla nu vei mai vrea să cumperi mașina aia).
Când decizi să cumperi o mașină sunt mai multe tipuri de procese logice care te fac să iei decizia:
Faină mașină…O cumpăr. Mă descurc eu să o plătesc cumva. Pot să mai lucrez un pic extra, mă voi ruga pentru o mărire…
Plătesc acum 499 euro pe lună pentru mașina pe care o am, mi-a crescut salariul deci îmi permit să plătesc 599 pentru Honda.
Am 37 000 strânși. Deci pot să o cumpăr și îmi mai rămân 1000 pentru taxă de înmatriculare și cauciucuri de iarnă.
Chiar îmi trebuie mașina aia mare din 2018 care consumă 15% când eu merg doar de 4 ori pe an în afara orașului ? Nu aș putea să cumpăr altceva ? De exemplu o Toyota Auris din 2011 cu 60 000 km care costă 6 500 euro. E destul de mare ca să încapă familia, consumă puțin iar diferența de 29 500 euro pot să o investesc iar peste 10 ani vor fi 59 000 (275 000 lei). Chiar face acea Honda CR-V 59 000 de euro mai mult decât o Toyota Auris ?
Același proces logic se poate aplica la toate cumpărăturile. De exemplu cafeaua aia bună cu frișcă și caramel de la Starbucks. Costă „doar” 19,90 lei. Cumpărată în fiecare zi în drum spre serviciu face 100 lei pe săptămână, adunat după 10 ani cu dobândă 75 200 lei (cât 2 Toyota Auris plus bani de eventuale reparații).
Sau ieșirea lunară de la coafor cu tuns vopsit și tot tacâmul: 400 lei. Adunat în 10 ani cu dobânda aferentă e 69 200 lei.
După cum vezi prețul nu e doar ceea ce scrie pe etichetă sau ceea ce e afișat în lista de prețuri. Banii pe care îi cheltuiești acum sunt muncitori pe care îi concediezi și nu îți mai aduc profit. Aici puteți găsi un calculator pentru valoarea viitoare a banilor. Pentru simplificare, valoare banilor peste 10 ani o poți calcula dacăînmulțești cheltuiala săptămânala cu 752 sau cea lunară cu 173.
Pentru a te speria și mai tare calculează cât timp trebuie să muncești pentru a bea acel capucino în fiecare dimineață. Dar știu că cititorii mei, adevărații Moneyescieni, sunt mult mai deștepți. Nu vor ceva doar pentru că și-l pot permite din salariu ci le place când se adună acea sumă frumușică care muncește pentru el. Adunci cănd banii strănși (investiți) îți aduc profit cât să îți acopere toate cheltuielile te poți considera un om liber !
Îți place ce citești ? Descoperă mai mult despre filozofia mea de viață. Recomand să începi cu începutul și vei afla mai multe articole interesante.
Aș vrea să știu și părerea ta. Lasă un comentariu mai jos.
Termenul de frugal în română se referă la alimentație (mâncare puțină și simplă). În accepțiunea comunității FIRE se referă la toate aspectele vieții: puține lucruri materiale, în principiu un mod de viață eficient. Avantajele de ordin financiar sunt evidente dar mai sunt și alte tipuri de avantaje care nu sunt la fel de evidente dar pentru mine sunt foarte importante.
Nu vreau să stârnesc acum o polemică filozofică între susținătorii hedonismului și ai stoicismului (deși este un subiect care merită tot interesul și îl voi dezvolta într-un articol viitor) dar părerea mea e că societatea și media mai ales prin reclame ne face să ne dorim toate acele bunuri materiale și ne spun că ne trebuie acele lucruri pentru a fi fericiți. O viață frugală este mult mai fericită odată ce ai reușit să te smulgi din obiceiul de a cumpăra cu banii pe care nu îi ai lucruri care nu îți trebuie pentru a impresiona oameni pe care nu-i cunoști.
O cauză mai presus de noi toți este pământul care suporta deja 7,5 miliarde de oameni iar este demonstrat cu certitudine că în 2100 vom fi 10-11 miliarde. Un lucru bun, dar care ca orice lucru bun are și efecte negative, este dispariția sărăciei extreme. În urmă cu 150 de ani 90% din populația globului trăia în sărăcie extremă, acum mai sunt aproximativ 15% iar într-o perioadă de 30 de ani se aproximează că sărăcia extremă va dispărea. Este un lucru măreț care cu toții ar trebui să-l sărbătorim dar asta înseamnă că toți oamenii globului devin într-un anumit grad consumatori. 90% din resursele globului sunt consumate de noi, cei 2 miliarde din țările dezvoltate. Dacă ne gândim la urmașii noștri trebuie să ne pese de distrugerea planetei atunci când cumpărăm fiecare lucru nou.
Bun lăsăm partea ecologistă deoparte. Știu că în România nu are foarte mulți adepți. La baza fiecărui lucru care îl facem este fericirea. Când cumpărăm un lucru sau un serviciu motivul care îl invocăm este senzația de bucurie, fericire, plăcere pe care ne-o oferă. Aceasta este cât se poate de reală și nu am în intenție să o contest. Dar cum reușeau să fie fericiți oamenii în urmă cu mai mult de 50 ani când nu existau mallurile cu 300 magazine, nici cablu TV cu 100 canale și nici iPhone ? Lucrurile externe nouă sunt responsabile pentru fericire în doar 10% din cazuri. Este demonstrat că cei care câștigă la loterie premii fabuloase după 2 luni ajung la nivelul de fericire care îl aveau înainte iar cei care câștigă salarii foarte mari nu sunt mai fericiți decât cei cu câștiguri medii.
Sunt nenumărate studii despre fericire. Ceea ce este demonstrat că influențează fericirea pe termen lung este familia iar în sens lărgit cercul de persoane cu care te înconjori în viața de zi cu zi. Alte lucruri care influențează fericirea sunt siguranța (personală și financiară), realizarea profesională și sănătatea.
Putem influența fericirea personală ? Da. Prin gânduri și acțiuni. Gânduri care pot fi cultivate sunt recunoștința, iertarea, stabilirea unui obiectiv (țel, scop în viață). Acțiunile pe care vi le recomand sunt exercițiile fizice (alergare, bicicletă, fitness, sală de forță), să dormi destul, petrece mai mult timp cu prietenii, râzi mai mult 😀 ). Și să nu îmi spui că nu am timp de astea. Totul ține de prioritizare.
Hai să facem cu toții o listă cu ceea ce ne-ar face fericiți pe termen lung. Vei vedea că nu sunt chestii scumpe. Și dacă vei prioritiza lucruri acestea care am stabilit că ne vor face fericiți pe termen lung vei vedea că nu mai ai timp de cele care sunt scumpe.
Pentru mine o astfel de listă ar arăta astfel:
Micul dejun cu familia în fiecare dimineață
Să petrec în fiecare zi ceva timp cu copiii (joacă, învățare, citit)
Să gătim în weekend cina împreună – o rețetă noua interesantă
Să merg cu bicicleta de 3 ori pe săptămână iar în celelalte zile să ridic greutăți
Să citesc o carte pe săptămână
Să exersez să cânt la pian de 3 ori de săptămână
Să învăț spaniola
Să ne întâlnim cu prietenii de 2-3 ori pe lună
Aș putea adăuga și altele în listă: cursuri de parașutism, brevet de pilot, cursuri de schi alpin dar le pun la sfârșitul listei și după ce am terminat primele și mai am timp, mă apuc și de astea.
Care este lista ta și ce vei face să o pui în practică ?
Am pomenit în articolele precedente despre despre FIRE și Mr. Money Mustache. Mai sunt și mulți alții: Frugalwoods, Mad Fientist, etc. Ideea de bază la care vreau să vă provoc este nu aceea de a pune 25 de lei pe săptămână deoparte ci 25-75% din venit ! Recunosc, să crești venitul astfel încât cheltuielile tale actuale să reprezinte doar 25%, ar fi o soluție dar este mult mai greu de pus în practică și vine întotdeauna cu un cost. Încearcă mâine dimineață să te aranjezi frumos, dai cu parfum, te duci la șef, izbești ușa de perete și spui că vrei salariu de 4 ori mai mare. Cel mai probabil va începe să râdă și își va continua treaba. Presupunând că îți va da, vei trebui să muncești de 8 ori mai mult și probabil să dormi la servici. Lucrul cu care poți jongla și la îndemâna ta sunt cheltuielile.
Am pus linkuri de la mai multe bloguri pentru că eu nu sunt cel mai bun exemplu de urmat. Dar să începem cu începutul. Născut în România comunistă cu jumătate de copilărie trăită în tranziția sălbatică postrevoluționară. După facultate primul meu salariu la stat a fost de 210 lei (erau 2 100 000 pe vremea aceea). Cu banii aceștia mă calificam fără probleme pentru subvenție la căldură. Acum pentru aceeași poziție se primește un salariu de 5.700 lei !
Timpul a trecut, eu am avansat ca și experiență dar și ca salarizare. În urmă cu 6 ani am primit o ofertă ridicol de bună pe care bineînțeles că am acceptat-o. La fel cum se întâmplă la mai toți dintre noi, la salariu mare apare și o inflație a cheltuielilor: casă nouă mare, mașini noi, excursii scumpe, al doilea copil.
În urmă cu un an și jumătate am aflat că poate exista și altfel de viață, mult mai fericită. Este greu de cuantificat fericirea dar subiectiv probabil că eram mai fericit atunci când aveam salariul de 210 lei. Au urmat tăierea cheltuielilor, nu chiar la sânge dar astfel încât acum pun de-o parte aproximativ 70% din salariu și tot cred că avem mai mult decât ne trebuie.
Sună interesant ? Continuă să citești și vei afla și tu cum poți să îți schimbi viața devenind mai fericit folosind mai puțini bani.
Ideea e că oriunde te-ai afla acum și orice greșeli ai făcut în trecut nu e prea târziu și drumul spre independență financiară e mult mai scurt decât crezi. Ne vedem la capăt !
