Suntem într-o perioadă de criză, excepțională. Nimic din ce știam nu mai este la fel. Întâlnirile de weekend cu prietenii sunt transformate acum în seri la televizor cu familia sau pe canapea cu cartea favorită. Da, e neplăcut să fii obligat să stai în casă dar față de războiul la care erau obligați să participe bunicii noștri pare un lucru insignifiant.
Din punct de vedere umanitar este într-adevăr o tragedie. Mulți oameni și-au găsit sfârșitul înainte de vreme iar spaima de a contacta acest virus a pătruns adânc în sufletele noastre.
Din punct de vedere financiar a început o criză despre care toată lumea spune că este cea mai rea pe care am trăit-o. Oamenii își pierd serviciul, piețele internaționale se prăbușesc iar acțiunile companiilor pierd într-o săptămână ceea ce au câștigat în ani întregi.
Economic toată planeta este în pauză. Totul pare înghețat iar în economiile mondiale pierd miliarde în fiecare zi.
Dacă toate astea sunt adevărate cum ar putea cineva să mai fie optimist ? Eu pot pentru că știu cum se va termina totul. Lumea va continua să facă totul pentru a evita răspândirea virusului, oamenii se vor ajuta unii pe alții, persoanele infectate vor sta acasă și se vor vindeca, spitalele își vor crește capacitate și vor salva mai mulți bolnavi iar 60 – 80% din noi vom continua să muncim, vom continua să ne facem meseria.
Între timp laboratoarele din toată lumea vor lucra non-stop și nu se vor opri până nu vor găsi vaccin sau tratament eficient la această boală. Lumea va găsi metode noi de a-și continua activitățile de la distanță iar avansul tehnologic practic crește exponențial în perioadele de criză.
Dacă toate sunt adevărate atunci de ce lumea pare atât de speriată acum ?
Niciodată până acum un subiect nu a ținut ocupate agențiile de știri o perioadă atât de mare. Străzile sunt pustii, majoritatea magazinelor închise, oamenii poartă măști pe stradă iar magazinele de alimente sunt dezinfectate permanent. S-ar putea să ai prieteni trimiși în șomaj sau bolnavi.
Mie personal mi se pare extraordinar că noi, oamenii, am reușit să ne închidem economia și să renunțăm la atâția bani pentru a salva vieți. La nivel filosofic viața nu are preț dar la nivel economic aceasta poate fi calculată destul de exact. Scăderea economică prognozată a PIB-ului României de 13 miliarde euro împărțită la numărul potențial de decese fără a fi aplicat aceste măsuri – 15.000 (nimeni nu știe cu siguranță dar în general este considerată o rată de contagiozitate de 20% și mortalitate de 0,4%) rezultă că noi românii plătim aproximativ 1 milion de euro pentru o viață salvată. Încă o dată, sunt profund impresionat că omenirea poate să facă așa ceva.
Tocmai într-o astfel de perioadă cu cifre alarmiste și scenarii apocaliptice la toate televiziunile este mai important ca oricum să ne uităm la cifre oficiale ca să vedem unde suntem cu adevărat.
În România mor anual peste 250.000 de persoane adică peste 21.000 în fiecare lună din care 11.000 pe lună din cauze cardiovasculare (mare parte prevenibile prin adaptare unui stil de viață sănătos), 1.070 din cauze pulmonare (multe ar putea fi evitate prin renunțare la fumat) și 719 mor în fiecare lună în accidente (oare câte din acestea ar putea fi prevenite prin o infrastructură mai bună și un comportament responsabil la volan a fiecăruia dintre noi ?).
Dar să vedem care sunt cifrele publicate pentru gripa sezonieră. Datele oficiale pentru ultimul sezon încheiat arată 23.727 de cazuri cu diagnostic clinic de gripă din care 9.747 au fost internate. Probabil persoanele bolnave au fost mult mai multe pentru că mulți dintre noi nu merg la medic pentru o „gripă banală”. Decesele confirmate virusologic cu gripă în sezonul 2018 – 2019 au fost 199. Și pot să vă spun cu siguranță că foarte puține persoane au fost testate (de exemplu cazuri totale confirmate cu virus gripal pe județe: Harghita 0, Bistrița 1, Botoșani 1, Vaslui 1 comparativ cu Prahova 170 și București 248)
Cât de responsabili și atenți am fi dacă fiecare din cele peste 250.000 de decese anuale ar fi anunțate la televizor la fel ca și decesele COVID 19. Dacă cele 360 de persoane care mor în fiecare zi în România de cauze cardiovasculare ar fi anunțate cu vârstă, oraș de domiciliu și cauza morții, așa cum se întâmplă acum la televizor, poate ne-am gândi mai mult să scoatem bicicleta la plimbare, să nu mai mâncăm dulciuri cu kilogramul și să mai renunțăm la mașină.
Personal, viața mea nu s-a schimbat semnificativ datorită epidemiei actuale. Folosesc bicicleta ori de câte ori este posibil, fac cumpărături o dată pe săptămână dar îmi lipsește ce-i drept socializarea. În schimb încerc să îmi ocup timpul cu alte proiecte care stăteau „în așteptare”.
Cred că umanitatea va ieși mai întărită din această încercare și poate aceste zile în familie ne vor putea învăța că poate exista și o altfel de viață, mai liniștită, mai sănătoasă.
